in Europa nu e parc fara teren de sport in Romania nu e parc fara biserica

Un indicator al gradului de dezvoltare socio-culturalo-economica a unei tari este importanta religiei in viata de zi cu zi a oamenilor, masurata si prin numarul de biserici active pe o anumita suprafata

In tarile din vestul Europei, cererea pentru religie a scazut in ultimele decenii intr-un ritm asa de mare, incat multe biserici sunt acum cladiri de locuinte sau birouri. Cunosc un avocat olandez care isi are biroul intr-o fosta biserica. Cunosc si un consultant de resurse umane tot olandez care isi are biroul intr-un castel, dar sa ramanem la subiectul bisericesc. In tarile pragmatice din vestul Europei, care sunt recunoscute pentru a fi cele cu nivelul cel mai bun de trai, domeniile fostelor biserici sunt in circuitul imobiliar. Nici macar nu le pasa ca au o activitate nu tocmai ortodoxa intr-un spatiu care a fost sfant o perioada buna de timp. Deci in tarile dezvoltate, nevoia de religie este atat de mica incat nu numai ca nu se mai construiesc biserici noi, ci chiar cele vechi intra in circuitul comercial laic. Se pare ca vesticii au ales sa munceasca ca sa isi creasca nivelul de trai, in loc sa se roage.

In tarile musulmane, subdezvoltate, religia are un asa de mare rol in viata comunitatilor, incat se pot gasi moschei oriunde pe o raza de 500 de metri. Sunt asa de multe, si oamenii se duc mereu la moschee- chiar de 5 ori pe zi. Noi, “vesticii” ii consideram indobitociti si stim ca guvernele lor folosesc religia pentru a mentine un nivel scazut de educatie si pentru a putea controla masele astfel .

Acum, ce putem spune despre Romania?. Am in fata blocului un parculet curat, ingrijit, plin de copii de toate varstele. Este un parculet cochet, intre blocuri, cu zone dedicate pe grupe de varsta si spatiu ingradit pentru catei. Iti e mai mare dragul sa stai la bancon si sa te uiti cum asa de mutli copii se joaca si alearga. Saptamana asta a aparut un gard care imprejmuieste cam un sfert din acest parc. Am trecut pe acolo si am citi panoul proiectului- va creste acolo o biserica. Chiar daca nu sunt religioasa, nu am absolut nimic impotriva religiei si chiar ma duc la biserica uneori. Dar nu ma incanta deloc ideea ca in loc sa ma trezesc duminica dimineata cu rasete de copii sau batai de minge, sa ma trezeasca clopotele de biserica. Nu ma incanta idea sa fiu martora involuntara a inmormantarilor inevitabile. Nu vreau sa aud toate slujbele.

In orasele noastre nu prea mai exista parc care sa nu aiba o biserica noua. In Constanta, aproape fiecare parc mic are cate doua biserici, iar cele mai mari cel putin 3. Au construit 2 biserici noi in piata, au construit biserici printre blocuri, oricunde au gasit cate un loc liber.

Sunt eu oare singura care crede ca un parc ar trebui sa fie un loc de petrecere a timpului liber, in care sa alergi, sa faci sport, sa razi, sa spui glume cu prietenii (chiar si mai deocheate), sa intalnesti oameni de aceeasi varsta…etc? In tarile civilizate nu exista parc fara un teren de sport, la noi nu exista parc fara biserica.

Pe locul unde se va construi biserica asta noua, se puteau construi cel putin un teren de baschet si unul de tenis. Adolescentii joaca tenis cu piciorul pe alee, intre masini, langa parc. Un teren de baschet este atat de greu de gasit in Bucuresti, iar daca vrei sa joci tenis trebuie sa platesti bani grei. Nu suntem oricum o natie de sedentari? Chiar avem prea multe spatii amenajate pentru sport, incat preferam sa alocam parcurile pentru biserici? Chiar este cererea de ghidare spirituala asa de mare in Romania incat nu sunt suficiente biserici? Eu acum, mergand pe jos, ajung in maxim 15 minute la una din cel putin 4 biserici daca simt nevoia, dar la un teren de sport public nu pot ajunge asa de usor.

O sa ramanem o natie bolnava fizic, dar sanatoasa spiritual - cu capul plecat in spirit religios, care se roaga pentru ca Dumnezeu sa ne rezolve problemele.

Barbatii si trofeele

Barbatii sunt stimulati de competitie. Dar nu este competitia in sine ceea ce ii stimuleaza, ci posibilitatea de a castiga un trofeu. De aceea sportul este foarte important pentru majoritatea barbatilor. Si femeile fac sport, dar marea majoritate a lor fac sport pentru beneficiile personale ale lui, cum ar fi energia suplimentara, un corp mai bun, mobilitate, sanatate. Barbatii au nevoie de trofee.

Un trofeu este acel lucru care nu este foarte usor de obtinut, si care in urma unui efort calculat, poate fi castigat. Un trofeu are mai multi urmaritori, de unde si competitia. Un trofeu este ceva public. Odata obtinut, el devine dovada victoriei si este etalat, astfel incat toti prietenii sa poata sa il admire si sa te invidieze pentru el. Un trofeu este un motiv de lauda.

O femeie poate fi trofeu. Nu orice femeie este trofeu, insa. O femeie frumoasa este un trofeu. O femeie desteapta nu. O femeie frumoasa si desteapta poate avea forma unui trofeu, dar fondul o separa de acest concept. Ea este suficient de inteligenta incat sa se prinda daca este considerata trofeu si sa refuze acest statut- pur si simplu nu intra in joc, sau elimina participantii.

O femeie desteapta si urata nu este trofeu, pentru ca barbatul nu percepe existenta unei competitii si nici dorinta de a o etala. Oricat de indragostit ar fi, ea va ramane in umbra. Oricat de extraordinara ar fi in intimitate, (statisticile arata ca femeile care nu se stiu frumoase sunt mult mai bune la pat), ea nu va ajunge niciodata sa fie iubita oficiala, caci ceilalti nu il vor invidia pentru ea. Iar pentru un barbat, aprobarea cercului de prieteni, si invidia lor este foarte importanta.

O femeie frumoasa si desteapta este ceea ce in teorie toti barbatii isi doresc. Dar doar in teorie. Barbatul evita sa intre intr-o competitie in care stie ca nu are prea mari sanse sa si castige trofeul. O femeie frumoasa, desteapta, independenta, puternica il intimideaza si il inhiba. Daca are norocul sa o castige, ea cade de pe piedestalul pe care el a pus-o si se deziluzioneaza, doar pentru ca a castigat-o. Daca nu reuseste repede, se plictiseste de lupta si cauta provocari pe care le poate castiga.

Urmand rationamentul asta, femeia trofeu este deci femeia frumoasa si prostuta.

Pentru ca lumea este in general superficiala, nu se prinde sau pur si simplu nu ii pasa de cat de inteligenta este o femeie pe care abia o cunosc si chiar nu le pasa daca este mai prostuta. Lumea vede exteriorul si este multumita cu ce vede. Barbatul intra in competitie atras de fizicul ei. Isi da seama foarte repede ca nu este prea isteata, dar cu atat mai bine, asta face prada mai usor de prins. Daca o castiga, acest trofeu va fi usor de intretinut (low maintenance) Cei din jur, aprobatorii/ galeria, oricum nu vor observa decat frumusetea si il vor invidia. „Al dracu’ ce femeie frumoasa are”

Prins in joc, el se va simti amuzat de micile ei naivitati, de inocenta afisata. Si-a gasit si un proiect. Asta il incita. Daca peste toate astea mai se si alinta, se pisiceste si il alinta si pe el, ea devine o oaza de relaxare usor comica dupa o zi lunga si stresanta la birou. Asa ca se ingragosteste usor.

Nu o iubeste. Se simte bine, se amuza, stie ca ea este acolo, ca o poate accesa cand areare nevoie, cand vrea sa isi etaleze trofeul, „ea e frumoasa mea iubita/nevasta” Barbatii sunt atrasi de genul asta de femei. Toti. Chiar si cei care stiu exact cat de putin o vor dori.

Barbatii se insoara cu trofee, infatuati si amuzati de inocenta si naivitatea ei, de pisiceala si de confortul pe care il reprezinta. Dar ca orice trofeu, el este interesant o perioada limitata apoi expira. In timp, exact acele lucruri care il incitau – naivitatea, ca e prostuta si ii merg jocurile, ca e alintata, ca petrece mult timp in fata oglinzii sa se gateasca pentru el – devin lucrurile care il enerveaza cel mai mult. Prietenii deja s-au prins de inteligenta ei, si incep sa isi permita si ei unele glumite si teste amuzante...exact acei prieteni care il invidiau, acum il iau peste picior, sau pur si simplu nu il mai admira. Iar el acasa are jucaria asta, de care incepe sa se plictiseasca, care il scoate din sarite.

In timp se pot intampla doua lucruri cu femeia trofeu: o lasa sau o lasa acolo.

Daca o lasa, ea este distrusa. Nu se astepta, era atat de sigura pe relatia ei, sufera. Daca o lasa dupa ce a fost lasata acolo o perioada, deja ea nu mai poate fi trofeu din nou- singurul rol pe care stie sa il aiba. A pierdut ani din viata ei si nu mai are nimic de ce sa se apuce inainte sa se scufunde. E o epava a ceea ce era inainte o nava frumoasa si atractiva. E interesant cum este cel mai bine sa fii frumoasa si prostuta in tinerete – caci doar asa vei avea pe cineva, dar dupa 30 de ani asta devine penibil si disgratios.

Daca o lasa acolo, e in continuare a lui, este iubita oficiala sau nevasta, poate are deja copii cu ea. S-a obisnuit sa fie cu ea si e o situatie confortabila, desi neinteresanta, neincitanta, plictisitoare si frustranta. Nu mai e de mult indragostit si isi da seama si el ca e enervat de exact acele lucruri care initial l-au atras. Dar nu vrea sa accepte ca a fost fraier si nici nu are de ce sa o lase. Are deja o viata aranjata, confortabila cu ea. Deci ce face? O lasa acolo si isi completeaza viata.

Ceea ce nu il atragea deloc inainte, ceea ce il inhiba, este exact ceea ce cauta acum. Ii trebuie parteneriat, inteligenta, conversatii interesante... cauta o femeie desteapta. Sunt sanse mari chiar sa o gaseasca, pentru ca femeile destepte sunt singure. Si ele au nevoie de cineva. La varsta lor, femeile destepte au doua alternative- sa fie amante sau sa fie singure. Asa ca el gaseste supapa de care are nevoie, de data asta in inteligenta. Va gasi tandrete, caldura, logica – va avea o prietena si o amanta. Sotia va fi in continuare acolo, oficiala, maritata, invidiata de cele destepte si singure, la randul ei singura, dezamagita si nefericita, ignorata.

Iar barbatul, cel care la tinerete a castigat trofeul, este si el singur (desi insurat), nefericit, dezorientat si chiar frustrat caci nu a stiut in tinerete ce sa caute.

In toata povesta asta singurii care pot fi norocosi, numai la final, sunt femeia desteapta si barbatul care a ales sa o lase pe femeia trofeu. A invatat in timp si acum stie ce sa aprecieze si cum sa o aprecieze. Dupa ce a facut ravagii in drumul lui spre intelepciune, in sfarsit a gasit femeia desteapta care astepta de mult sa intalneasca un barbat matur, inteligent si gata de o relatie de calitate.

Daca barbatul nu are noroc sa o gaseasca, ramane si el singur. Pentru o bucurie sau o placere de scurta durata in tinerete cand a castigat un trofeu, va suferi o maturitate in singuratate si frustrari.