Barbatii si trofeele

Barbatii sunt stimulati de competitie. Dar nu este competitia in sine ceea ce ii stimuleaza, ci posibilitatea de a castiga un trofeu. De aceea sportul este foarte important pentru majoritatea barbatilor. Si femeile fac sport, dar marea majoritate a lor fac sport pentru beneficiile personale ale lui, cum ar fi energia suplimentara, un corp mai bun, mobilitate, sanatate. Barbatii au nevoie de trofee.

Un trofeu este acel lucru care nu este foarte usor de obtinut, si care in urma unui efort calculat, poate fi castigat. Un trofeu are mai multi urmaritori, de unde si competitia. Un trofeu este ceva public. Odata obtinut, el devine dovada victoriei si este etalat, astfel incat toti prietenii sa poata sa il admire si sa te invidieze pentru el. Un trofeu este un motiv de lauda.

O femeie poate fi trofeu. Nu orice femeie este trofeu, insa. O femeie frumoasa este un trofeu. O femeie desteapta nu. O femeie frumoasa si desteapta poate avea forma unui trofeu, dar fondul o separa de acest concept. Ea este suficient de inteligenta incat sa se prinda daca este considerata trofeu si sa refuze acest statut- pur si simplu nu intra in joc, sau elimina participantii.

O femeie desteapta si urata nu este trofeu, pentru ca barbatul nu percepe existenta unei competitii si nici dorinta de a o etala. Oricat de indragostit ar fi, ea va ramane in umbra. Oricat de extraordinara ar fi in intimitate, (statisticile arata ca femeile care nu se stiu frumoase sunt mult mai bune la pat), ea nu va ajunge niciodata sa fie iubita oficiala, caci ceilalti nu il vor invidia pentru ea. Iar pentru un barbat, aprobarea cercului de prieteni, si invidia lor este foarte importanta.

O femeie frumoasa si desteapta este ceea ce in teorie toti barbatii isi doresc. Dar doar in teorie. Barbatul evita sa intre intr-o competitie in care stie ca nu are prea mari sanse sa si castige trofeul. O femeie frumoasa, desteapta, independenta, puternica il intimideaza si il inhiba. Daca are norocul sa o castige, ea cade de pe piedestalul pe care el a pus-o si se deziluzioneaza, doar pentru ca a castigat-o. Daca nu reuseste repede, se plictiseste de lupta si cauta provocari pe care le poate castiga.

Urmand rationamentul asta, femeia trofeu este deci femeia frumoasa si prostuta.

Pentru ca lumea este in general superficiala, nu se prinde sau pur si simplu nu ii pasa de cat de inteligenta este o femeie pe care abia o cunosc si chiar nu le pasa daca este mai prostuta. Lumea vede exteriorul si este multumita cu ce vede. Barbatul intra in competitie atras de fizicul ei. Isi da seama foarte repede ca nu este prea isteata, dar cu atat mai bine, asta face prada mai usor de prins. Daca o castiga, acest trofeu va fi usor de intretinut (low maintenance) Cei din jur, aprobatorii/ galeria, oricum nu vor observa decat frumusetea si il vor invidia. „Al dracu’ ce femeie frumoasa are”

Prins in joc, el se va simti amuzat de micile ei naivitati, de inocenta afisata. Si-a gasit si un proiect. Asta il incita. Daca peste toate astea mai se si alinta, se pisiceste si il alinta si pe el, ea devine o oaza de relaxare usor comica dupa o zi lunga si stresanta la birou. Asa ca se ingragosteste usor.

Nu o iubeste. Se simte bine, se amuza, stie ca ea este acolo, ca o poate accesa cand areare nevoie, cand vrea sa isi etaleze trofeul, „ea e frumoasa mea iubita/nevasta” Barbatii sunt atrasi de genul asta de femei. Toti. Chiar si cei care stiu exact cat de putin o vor dori.

Barbatii se insoara cu trofee, infatuati si amuzati de inocenta si naivitatea ei, de pisiceala si de confortul pe care il reprezinta. Dar ca orice trofeu, el este interesant o perioada limitata apoi expira. In timp, exact acele lucruri care il incitau – naivitatea, ca e prostuta si ii merg jocurile, ca e alintata, ca petrece mult timp in fata oglinzii sa se gateasca pentru el – devin lucrurile care il enerveaza cel mai mult. Prietenii deja s-au prins de inteligenta ei, si incep sa isi permita si ei unele glumite si teste amuzante...exact acei prieteni care il invidiau, acum il iau peste picior, sau pur si simplu nu il mai admira. Iar el acasa are jucaria asta, de care incepe sa se plictiseasca, care il scoate din sarite.

In timp se pot intampla doua lucruri cu femeia trofeu: o lasa sau o lasa acolo.

Daca o lasa, ea este distrusa. Nu se astepta, era atat de sigura pe relatia ei, sufera. Daca o lasa dupa ce a fost lasata acolo o perioada, deja ea nu mai poate fi trofeu din nou- singurul rol pe care stie sa il aiba. A pierdut ani din viata ei si nu mai are nimic de ce sa se apuce inainte sa se scufunde. E o epava a ceea ce era inainte o nava frumoasa si atractiva. E interesant cum este cel mai bine sa fii frumoasa si prostuta in tinerete – caci doar asa vei avea pe cineva, dar dupa 30 de ani asta devine penibil si disgratios.

Daca o lasa acolo, e in continuare a lui, este iubita oficiala sau nevasta, poate are deja copii cu ea. S-a obisnuit sa fie cu ea si e o situatie confortabila, desi neinteresanta, neincitanta, plictisitoare si frustranta. Nu mai e de mult indragostit si isi da seama si el ca e enervat de exact acele lucruri care initial l-au atras. Dar nu vrea sa accepte ca a fost fraier si nici nu are de ce sa o lase. Are deja o viata aranjata, confortabila cu ea. Deci ce face? O lasa acolo si isi completeaza viata.

Ceea ce nu il atragea deloc inainte, ceea ce il inhiba, este exact ceea ce cauta acum. Ii trebuie parteneriat, inteligenta, conversatii interesante... cauta o femeie desteapta. Sunt sanse mari chiar sa o gaseasca, pentru ca femeile destepte sunt singure. Si ele au nevoie de cineva. La varsta lor, femeile destepte au doua alternative- sa fie amante sau sa fie singure. Asa ca el gaseste supapa de care are nevoie, de data asta in inteligenta. Va gasi tandrete, caldura, logica – va avea o prietena si o amanta. Sotia va fi in continuare acolo, oficiala, maritata, invidiata de cele destepte si singure, la randul ei singura, dezamagita si nefericita, ignorata.

Iar barbatul, cel care la tinerete a castigat trofeul, este si el singur (desi insurat), nefericit, dezorientat si chiar frustrat caci nu a stiut in tinerete ce sa caute.

In toata povesta asta singurii care pot fi norocosi, numai la final, sunt femeia desteapta si barbatul care a ales sa o lase pe femeia trofeu. A invatat in timp si acum stie ce sa aprecieze si cum sa o aprecieze. Dupa ce a facut ravagii in drumul lui spre intelepciune, in sfarsit a gasit femeia desteapta care astepta de mult sa intalneasca un barbat matur, inteligent si gata de o relatie de calitate.

Daca barbatul nu are noroc sa o gaseasca, ramane si el singur. Pentru o bucurie sau o placere de scurta durata in tinerete cand a castigat un trofeu, va suferi o maturitate in singuratate si frustrari.